Din ce in ce mai multi parinti isi dau, cu acte, copiii bunicilor. la rindul lor, acestia cer bani de la stat pentru a-si creste nepotii Intr-un anumit segment de populatie, a fi bunic nu mai inseamna o legatura firesca, de singe, ci o meserie mai mult sau mai putin profitabila. In fiecare saptamina, 30-40 de perechi de bunici, prin asistentii sociali comunitari, cer bani statului pentru a-si creste propriii nepoti. La acest numar mare de cereri, se poate spune ca situatia a capatat deja proportii de fenomen. Cei mai multi dintre bunicii in cauza provin din mediul rural si au stare materiala adesea acceptabila. Fara bani, fara serviciu, fara interes pentru copii, sint in general parintii naturali. Asfel, cea mai simpla solutie este plasarea copiilor in casa bunicilor. Dupa citeva luni insa, bunicii vin la autoritatile locale si cer legalizarea situatiei nepotilor. Plasamentul familial inseamna de fapt un fel de adoptie intre rude de singe. Bunica devine mama, bunicul devine tata, iar parintii biologici dispar in neant, fara a mai avea nici un fel de responsabilitate. In plus, legea prevede in aceste cazuri si plata unei alocatii lunare de incredintare de 300.000 lei, din fondurile Ministerului Muncii si Protectiei Sociale. Caracterul de fenomen a plasamentelor familiale a inceput sa ingrijoreze autoritatile. "Ne transformam intr-o natiune de bunici. In acest ritm, in citiva ani, notiunea de parinte va disparea, fiind inlocuita de cea de bunic. Este cu totul anormal ce se intimpla", ne-a declarat Corneliu Morosanu, membru in Comisia pentru Protectia Copilului. Plasamentul a doi-trei nepoti la bunici, de obicei cei materni, urmeaza, cam in toate cazurile, acelasi sablon. Parintii naturali sint despartiti sau nu au fost niciodata casatoriti. Ea sau el a plecat in lume, lasind copiii in grija celuilalt parinte. Acesta din urma ori nu are bani, ori nu are serviciu, ori nu