Putin probabil sa fi indraznit acum doua luni Radu Vasile sa puna in discutie principiile programului fiscal si de ajustare convenit cu FMI. Mesajul politic al Guvernului si coalitiei a fost clar in aceasta privinta. Incheierea acordurilor cu institutiile financiare internationale constituie prioritatea absoluta a anului 1999 si absolut nimic nu poate sta in calea demersurilor oficiale intreprinse pentru dobindirea increderii si banilor FMI si ai Bancii Mondiale. Fara nuante, fara rezerve. Daca lipsa de nuante trebuia sa insemne anularea facilitatilor pentru investitori, atunci, implacabil, a insemnat si acest - cel mai dureros din program - lucru. Oricit au protestat asociatiile patronale sau ale investitorilor straini. "Unitate de monolit", s-ar fi spus cindva. Asa cum va fi fost, unitatea a dat roade, iar acordurile au intrat pe un fagas rezonabil. Banca Mondiala a venit, a negociat, a plecat. FMI, asemenea. Nu mai ramine decit sa astepte banii. Pe de o parte. Iar pe de alta, pentru prima data in istoria angajamentelor cu aceste institutii, guvernul ar urma sa-si indeplineasca obligatiile asumate, salvind nu doar economia, ci si onoarea si bonitatea Romaniei. In consecinta, orice act oficial de negare a acestui curs previzibil al evenimentelor ar fi de neinteles. Brusca rasturnare de planuri. Cu o seninatate abia ea aparent de neinteles, nici nu pleca bine delegatia FMI de la Bucuresti, ca, aminitindu-si de afacerea Renault -Dacia si uitindu-se cu jind la banii ingititi de Petromidia inca de facto neprivatizata, Radu Vasile declara ca in domeniul fiscal va face fix invers decit cum tocmai promisese. Cit de consternat va fi fost dl. Zervoudakis. Ce sa insemne una ca asta? Sint doua posibiltati, opuse, pe cit de neagra una, pe atit de imbucuratoare cealalta. Intentia lui Radu Vasile materializata ieri intr-o Ordonanta de urgenta de a reintroduce o serie de facilitat