În primul rînd vă mulţumesc pentru faptul că existaţi!!!

Mi se pare foarte interesant cum de un număr aşa de restrîns de persoane poate realiza articole aşa de interesante despre atît de multe domenii.

Pe lîngă cuvintele de mai sus un alt fapt m-a determinat să vă trimit acest mesaj: doream să-i dau o replică domnului locotenent Ion Cîndea (sociolog).

În numărul 322 al revistei a apărut "Logica lui 'să trăiţi'" ­ articol cu care nu sînt de acord în totalitate.

Asocierea formulei "să trăiţi" cu mediul dictatorial nu mi se pare chiar aşa de reuşită. Cred că nu numai "secretarului de partid, primarului, inginerului-şef de atelier sau de secţie" i-a fost adresat salutul "să trăiţi", ci şi profesorului, doctorului şi în general celor cărora li se recunoştea valoarea în societate (inclusiv miticului "NEA ION" din cultura populară). Privită din punctul acesta de vedere, formula apare ca o recunoaştere a valorii şi nu ca un act de obedienţă (încă din bătrîni este cunoscut salutul "Să ne trăieşti, Măria-Ta!").

Modul cum este folosită formula de salut este cu totul altceva şi eu consider că ţine de personalitatea fiecăruia.

Între ofiţeri nu s-a renunţat la acest salut, ci doar i s-au oferit variante puţin mai protocolare.

Vă rog, dacă puteţi, să-i transmiteţi domnului locotenet (sociolog ­ cred că şi militar) mesajul. Cu toată stima,

un slt. compa(t)riot. (m.g.m.)

Vă mulţumesc pentru răspunsul dvs. la scrisoarea mea şi totodată pentru aprecierile făcute în legătură cu întrebările mele. Dar, pentru că există totuşi un "dar", îmi reproşaţi faptul că am folosit cuvîntul "dacă" în textul meu. Atît timp cît dvs. sînteţi de acord cu sensul întrebărilor mele, nu înţeleg obiecţia dvs. pentru că, de fapt, acceptînd în principiu cele ce scriam, înseamnă că aţi înlăturat acel "dacă", aliniindu-vă la opiniile mele.