Hilare pot fi caile tranzitiei. In aceeasi zi, joia trecuta, pentru un acelasi scop- salvgardarea sistemului financiar bancar romanesc, institutii ale statului roman, perfect motivat, iau doua decizii, privitoare la doua banci romanesti, cum nu se poate mai opuse. Una este cererea BNR de declansare a procedurii de falimentare a Bancii Albina. Cealalta este decizia Guvernului, sustinuta de BNR, de a trece la restructurarea reala a Bancorex, actiune presupunind mai presus de orice tocmai conservarea, fie si intr-o noua forma, a acesteia. Coexistenta mult prea pasnica timp de un deceniu a unei spoieli capitaliste pe trunchiul unei economii de stat transforma aceasta stranie contradictie pentru o lume normala, intr-una din banalele componente ale firescului rasturnat romanesc. Banca Albina este o institutie in care, dincolo de termenii tehnici, juridici sau economici, s-au furat banii populatiei. Atrasi de dobinzi inselator de mari, acestia au fost imprumutati, fara a respecta macar regulile interne ale bancii, in proportie de aproape 100%, chiar actionarilor institutiei. Premeditarea transpare din comunicatele BNR si cifrele, oricit de grosiere, devenite publice. Chiar si dupa ce BNR instituise regimul de supraveghere speciala, managementul de la Albina a mai incercat sa scoata ceva bani din banca, prin noi credite, si acelea dubioase. Socoteala e relativ simpla: banii atrasi sint folositi in familie, iar BNR, pe linga faptul ca garanteaza returnarea a 35,4 milioane depuse pe persoana, se va feri sa inchida banca, de teama unui precedent periculos. Pe cit de simpla, pe atit de gresita, se straduie sa arate prin cererea sa de falimentare, Banca Nationala. Falimentarea, fara prea multe menajamente, a unei escrocherii financiare este absolut necesara tocmai pentru construirea unui sistem bancar sanatos in Romania. Precedentul creat va preveni sau oricum limita tentative si