•Presupuneri ori realitate?
De mai mult timp, analizind evenimentele petrecute in Europa, in acest ultim deceniu, m-am intrebat si ma intreb daca nu am fost martorii celui mai puternic razboi mondial, cu cele mai mari consecinte, raportat la cele anterioare si, totodata, cu cel mai redus numar de victime si cele mai reduse pagube materiale. Nu este o simpla fantezie sau o gluma, ci cred ca este o realitate - nedezbatuta public de politicieni, de specialisti militari, de istorici; insa merita tratata cu seriozitate: daca ipoteza (pur personala) este reala, am putea gasi mai usor raspunuri la multele intrebari pe care cu totii ni le-am pus incepind cu anul 1989.
Aceasta porneste, in primul rind, de la o analiza a consecintelor politice, economice si sociale, care au urmat primelor doua razboaie, strict legate de intentiile partilor implicate, in sensul ca au aparut unele state, au disparut altele, au aparut noi piete internationale, noi blocuri militare, sisteme politice noi si altele au ramas doar in istorie. Tot ca o consecinta a celor doua razboaie mondiale, a fost si preluarea efectiva a puterii in Europa, in special, a unor noi suprematii si a disparitiei altora.
La citiva ani dupa ultimul razboi mondial, au aparut doua forte colosale, doua sisteme politico-economice, doua imperii, respectiv cel comunist si cel capitalist, reprezentate de fosta URSS si de SUA - care au condus planeta, fiind intr-o vesnica confruntare, numita razboiul rece.
Acest razboi, cel de al III-lea mondial, s-a declansat efectiv, dupa caderea "zidului" Berlinului si a continuat cu destramarea Imperiului sovietic, fie prin schimbari politice, in aparenta normele (situatia Poloniei, chiar a Ungariei), fie prin asa zisele revolutii, de "catifea" in Cehoslovacia si alte tari, fie ca cea din Romania, cunoscuta de fiecare dintre noi, dupa propria perceptie si o
