Vom incepe cu soarta. Cu ce se stie. Cu ce s-a pastrat. Cu ce s-a consemnat. Cu ce inca-i in fiinta. - Intiidainuitoare - Nasterea Sfintului Ioan Botezatorul, ridicata de Stefan (1472), pronumita Biserica Alba. La 1683 aflindu-se zidirea grav afectata de-un puternic cutremur, Anastasia Duca initiaza a o rezidi, schimbindu-i si hramul in acel de Stratenia - Intimpinarea Domnului. Izvoarele-s fragmentare. Datele intermitente. Canava fundamentala - Neculce, naratorul domniilor Ducai voda, trei in Moldova, o alta-n Muntenia. La 1692 biserica se sfinteste. Pe fresca votiva din pronaosul Cetatuii, Anastasia Doamna alcatuieste axa compozitionala a intregii familii domnitoare a hospodarului ctitor, ridicatorul ansamblului monastiresc, una din emblemele capitalei moldave, ce fiinteaza si astazi. Atrage privirea, e reculeasa, e impunatoare, e senina, e luminoasa, e demna. Emana cumsecadenie. Place privirii. Inspira voievodalitate. E mai inalta ca muma-sa, doamna Ecaterina, cu ceva in plus fata de domn, priveste sfumato, domina in chip natural printr-o atitudine detasata. Ai de-a face c-o paminteanca de mare calibru. Care-i si tare care-i si slaba. Care-i si cereasca dar si telurica. Care stie sa duca la greu, care stie sa se investminteze cu gust, careia-i place pohvala, dar care-a cunoscut si amaraciunile prapastuirii. E sfioasa. E si vulnerabila. E si stralucita. E si cuvioasa. Totului tot un chip ce impresioneaza, ce evoca un exemplar omenesc pe masura rolului ce l-a jucat intr-o vreme de cumplite incercari pentru localnici ca si pentru timpul in care traiesc - dezbinari, rivalitati, pustiiri, maziliri, lacomii, rivalitati polono-osmanlii, ucraino-tatare, unguresti, habsburgice, moschicesti, grecesti, interpartidice. Padisahu-i apucator. Vizirii lacomi. Pasalele ultracorupte. Bani. Bani. Si iar bani! De unde decit de pe spatele tarii? Se traieste vijelios. Se traieste