•Sase copii ai strazii si-au gasit adapost intr-o casuta de lemn, la Piata Nicolina
In imediata apropiere a Pietei Nicolina, pe spatiul verde dintre blocurile de peste strada Nicolae Iorga, a fost construita in urma cu 6-7 ani o cabana in miniatura, menita sa infrumuseteze zona. Astazi, aceasta a ajuns refugiul unui grup de sase pusti fugiti de acasa sau de la casa de copii, care au descoperit-o saptamina trecuta. Facuta parca anume pentru dimensiunile lor (incap fara probleme cu totii), cabana miniaturala a devenit repede un monument al mizeriei si grotescului. Cele citeva toale si haine murdare care zac pe jos, in chip de paturi, sacosele cu maruntisuri, slinoase si lumina care razbate cu greu inauntru alcatuiesc imaginea clasica a unui ghetou. Taman la intrare, un snop de sticle de aurolac indica fara putinta de tagada afinitatile locatarilor". Cit despre acestia din urma, "curati" ca si cum ar fi iesit din cocina, au intrat destul de repede in vorba cu noi, manifestindu-si interesul pentru publicatia pe care o reprezentam si pentru data aparitiei materialului. Iata ce ne-au povestit ei:
Andreea Ioana Pericica - 13 ani: "Am plecat de acasa pentru ca mi-a fost frica. Mi-a dat mama 350.000 sa platesc la intretinere si un tigan mi-a luat banii. De frica, am fugit de acasa. Parintii mei nu lucreaza, dar au vindut un televizor ca sa poata plati. M-as intoarce acasa, dar mi-e frica".
Lacramioara Chiriac - 14 ani: "Am plecat de acasa pentru ca nu-mi convenea ca ma bateau. Parintii mei stau la Zimbru si mai am frati, dar ei sint mai mici si au ramas acasa. Dar iau si ei bataie. Parintii mei nu lucreaza, sint someri, dar au bani in banca. Cind a murit tatal meu vitreg, mama a vindut apartamentul si s-a intors la tatal meu adevarat, cu care sta in locuinta lui".
Gheorghita Ciuciuc - 14 ani: "Am plecat de vreo luna de acasa. Au aflat pari
