Muzeul Literaturii Române îsi continuă în fortă provocările în spatiul nemijlocit al artelor plastice dar si în acela, mult mai seducător si mai riscant prin puterea iluziei, al interferentei limbajelor. El îsi continuă, asadar, seria de expozitii/ eseu inaugurată, cu adevărat, prin expozitia Maria Lie - Steiner / Saviana Stănescu, dar, de această dată, o face într-o variantă cu totul diferită. Într-un anume fel se repară decis, printr-un gest care nu mai lasă loc nici unei umbre de îndoială, ceea ce se ratase prin încercarea Carmen Oprisan / Valentin Iacob. Scriitorul si artistul plastic nu se întîlnesc nici din întîmplare, dar nici nu-si propun o unificare a discursului pornind de la repere îndepărtate ori făcînd eforturi de conciliere în spatiul exclusiv al unui proiect comun, ci, de această dată, ei sînt în mod fatal împreună, dincolo de orice proiect, iar întîmplător nu este decît momentul în care îsi intersectează privirile si îsi unesc vocea. Protagonistii acestui nou episod în care literatura si imaginea, grafia desenului si cea a textului, potentialul narativ al plasticii si expresivitatea vizuală a cuvîntului îsi redescoperă, cu o bucurie aproape senzuală, rădăcinile si aspiratiile comune, sînt doi artisti inconfundabili prin substanta si prin stilistica lor: Stefan Agopian si Sorin Ilfoveanu. Sălile de la etaj ale Muzeului Literaturii decupează acum, printr-o expozitie care se numeste semnificativ Maculata conceptie, nu atît portretele a doi artisti, oricum definiti riguros prin propria lor istorie, cît configuratia unui spatiu si reflexele unui mod inconfundabil de existentă (artistică, morală, simbolică, spirituală). În acest topos paradoxal, imund ca un cîmp de luptă ale cărui lesuri se spală în ploi si se albesc la soare, imaculat si aseptic ca o planetă moartă, încărcat de voluptătile grele ale unui lupanar ce se revarsă si bălteste ca o viitură, dar