Sintagma lumea bună nu e usor de definit, printre altele si pentru că sensul ei variază în timp si în functie de contextul social în care se stabilesc criteriile evaluării. Ambiguitatea fundamentală e cea a adjectivului bun - iar calea cea mai sigură de lămurire a sensului rămîne analiza contextelor: cu atît mai necesară cu cît în acest caz dictionarele nu ne sînt de mare ajutor. Evident, în lexicografia perioadei comuniste terminologiei ierarhiilor sociale i se aplica un sever tratament ideologic. De fapt, sintagma lume bună nici nu e cuprinsă ca atare în dictionarele noastre generale, ci e presupusă de un sens al adjectivului, definit astfel încît să corespundă mai multor formule apropiate (familie bună, neam bun etc.). În Dictionarul limbii române moderne (DLRM, 1958), ultimul sens al adjectivului bun e prefatat de o explicatie ideologică: "(reflectînd conceptia claselor exploatatoare, despre familie, neam etc.) nobil, ales". În DEX (1975) paranteza dispare, rămînînd deci doar glosarea "nobil, ales". O evolutie asemănătoare se vede în tratarea sintagmelor om (sau femeie) de lume: în DLRM - "persoană din clasele exploatatoare, considerată în cadrul acestor clase ca distinsă, manierată etc."; în DEX: "persoană care are experienta vietii în societate, care cunoaste uzantele: persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă". Cuvîntul protipendadă este însă definit la fel în 1958 si 1975 - "marea boierime care se bucura, în orînduirea feudală, de privilegii speciale; vîrfurile clasei privilegiate din epoca burghezo-mosierească" - textul schimbîndu-se doar la a doua editie a DEX-ului, în 1996: "marea boierime, care se bucura, în evul mediu, de privilegii speciale; (prin extensie) elită socială".
Amestecul si tranzitiile istoriei românesti au făcut si mai ambiguu continutul terminologiei sociale: cu o ierarhie în permanentă schimbare, cu mere