Te poţi prezenta în plenitudinea personalităţii tale? Sînt în clasa a IX-a uman, liceul "Carmen Sylva". M-aş prezenta ca o persoană calmă aparent, care nu e interesată sau, mai bine zis, nu vrea să aibă de-a face cu vulgaritatea şi violenţa de azi, care gîndeşte la scară largă, la nivel filosofic, o persoană gînditoare, nu prea bună la matematică, o persoană ce a încercat să-şi facă prieteni, dar n-a găsit acelaşi profil, care a avut probleme din această cauză, o persoană ce-şi pune întrebări ca Platon, de aceea retrasă, practicînd sporturi solitare, trebuind să mediteze la lucruri la care nu s-a gîndit pînă acum. De unde-ţi vine această fire? Eu am crescut într-un mediu violent, dar solitar. Apoi, venind şcoala, colegii mei m-au izolat, fiindcă mă opuneam reţelelor bazate pe droguri, ţigări şi alcool, în spatele aparentei lor nevinovăţii. La asta mai era şi faptul că aveam părul lung, ce dădea impresia de golan, de desfrînat. Tu de ce ţi-ai lăsat păr? Aşa-mi place. Ăsta-i un efect al izolării şi un mod de a-mi da drumul... un fel creativ de a privi. Pe cine moşteneşti? Pe mama mea. Îi place să picteze peisaje, de obicei statice, marea cînd e furtună, dacă mai prinde un vas în derivă... Ce face mama ta spre a-şi cîştiga existenţa? Lucrează într-o cîrciumă. Şi ea e singura noastră sursă de venit.
Ai încercat şi tu vreo afacere? M-am aliat cu un băiat din Tuzla... făceam şepci, batiste, dar era în defavoarea mea. Ce e viaţa? Viaţa este, dacă aş face o medie, deoarece eu sînt un tip supranatural, un pas, o treaptă dintr-o scară mai lungă în care ai ocazia să-ţi îmbogăţeşti cunoştinţele, să te şlefuieşti, să dai ceva cuiva. Eu nu ştiu dacă am dat ceva cuiva, n-am stat să întreb pe toată lumea, e nepoliticos, dar îmi pun întrebări ca Platon. Din Socrate sau Platon? Nu ştiu exact pe care l-am citit, dar am văzut că cineva punea întrebări. Ce citeşti, de fapt?
