Dupa ce a pronuntat sentinta, un cogeamite magistrat, fiind intrebat "de ce odiosul criminal sa traiasca si sa se bucure de lumina Soarelui, iar copilul meu sa putrezeasca in pamant?" a raspuns scurt, invariabil si rece (rece cat incape!): "legea nu prevede o pedeapsa mai aspra".
Sunt convins, stimati cititori, ca aduc in discutie nu o problema oarecare, ci una de grava si stringenta actualitate - daca ne gandim - si ne gandim cu fiori reci pe sira spinarii - ca Iasul nostru ocupa un loc fruntas, de neinvidiat in ... topul criminalitatii! Si, cum argumentele, dovezile, probele alcatuiesc cimentul oricaror afirmatii, iata, vin cu concretetea faptelor (fapte oribile, monstuoase petrecute la acest sfarsit de secol si mileniu).
Va invit, in felul acesta, sa reflectati adanc, indelung si, mai ales, sa raspundeti intrebarii din titlu. ... Acum, Irina ar fi avut aproape 15 ani! Un monstru, aducand la infatisare a om, o ademeneste cu cateva bomboane, ii propune sa mearga la cinematograf ("unde - zice monstrul - se da un film foarte frumos pentru copii") si ... Irina accepta. Dar in putin timp, tinandu-l de mana pe "nenea", ajunge in afara orasului, langa o liziera de salcami...
Aici, bestia o sileste sa bea alcool, o taraste intr-o groapa, o dezbraca si (Doamne, unde esti Tu, Tepes Doamne!) neputand s-o violeze ii curma viata prin sufocare. ... Irina - "botul de aur", "Soarele" si visul la vreme implinit al parintilor, comoara fara pereche a bunicilor - nu mai este! Micuta printesa de 8 anisori este acum doar amintire! O amintire care parjoleste sufletul! O amintire de care parintilor le este vesnic dor. Un dor fara margini, sfasietor, ca de ceva pierdut pentru totdeauna! Da, Irina este o amintire, iar odiosul biped traieste bine mersi in "paradisul golanilor" (cum, pe buna dreptate, a fost botezata puscaria intr-un articol de catre
