Codrin Dinu Vasiliu are o legatura speciala cu Asociatia Culturala Outopos. A fost initiatorul ei, a venit cu un program, a trecut apoi prin furcile caudine ale receptarii acestui proiect de catre mediul cultural iesean, a abandonat, a luat-o de la capat, iar reusita, insemnand rezultate concrete, a inceput sa se contureze. Intre aceste rezultate, infiintarea Editurii Outopos, care a inceput cu editarea cartilor tinerilor autori, in colectia "Noua Literatura". Pana acum au aparut noua titluri, ultimul dintre ele, "Masti, reportaje, peisaje, utopii", fiind semnat de chiar tanarul Codrin Dinu Vasiliu. O carte pe care a pregatit-o suficient de mult pentru a o aduce publicului sub forma debutului editorial reusit. Spun suficient de mult, deoarece constructia acestei carti, in modul in care este facuta, tradeaza o elaborare indelungata, in sensul unui rafinament al compunerii sectiunilor din volum. Ce scrie, de fapt, Codrin Dinu Vasiliu? Cateva lucruri pe care i le-a spus viata pana acum. Cateva impresii ramase pe retina poeticitatii, mai sterse sau mai proeminente, dar in mod subiectiv, pentru ca autorul se propune ca un individ pentru care memoria merge in sens invers, fiind mai proaspata cea a inceputurilor, si aproape inexistenta cea a clipei de fata. Ramane de cercetat, aici, recursul la idei si personaje ale antichitatii. Codrin Vasiliu deschide cele sapte sectiuni ale cartii cu fragmente de memorie expuse intr-o proza nu lipsita de metafore, care este, de fapt, elementul justificativ al titlului cartii, "Masti, reportaje, peisaje, utopii". Ceea ce este cuprins in aceste sectiuni, poemele, ca atare, au incarcatura comprimata pentru a justifica altceva: un al doilea Codrin Vasiliu, care, dincolo de rememorari si utopii, are probleme serioase in raportarea la lume. Si aici se observa inclinatia lui catre filosofie, care devine substrat al versului. Depasind simp