•Locul in care se intalneste nebunia cu moartea •Autoritatilor locale nu le pasa de problemele acestor bolnavi •Cladirea, veche de 120 de ani, este pe punctul de a se prabusi •Aici traiesc fosti medici si profesori de renume •Cei care mor in centru nu au unde sa fie ingropati
In spatele Politiei Municipale exista o cladire veche de 120 de ani. Multi nu stiu cine traieste aici, chiar daca deasupra usii de la intrare se afla o placuta pe care scrie "Centrul Ghelerter, Boala Alzheimer". Doua nume ciudate, de origine evreiasca. De doi ani, in casa cu o gramada de incaperi traiesc cateva zeci de suflete care sufera de boala Alzheimer, boala ce duce la dementa si uitare. Multe din aceste suflete sunt uitate de soarta. Batrani bolnavi, care au uitat cum ii cheama si traiesc intr-o lume imaginara construita de ei, ce le transforma uneori viata intr-o cazna cotidiana. Fosti medici, profesori, mame de senatori cunoscuti sau oameni care au lucrat la CAP. Sau batrani abandonati ca pe niste carpe si care se intreaba mereu cand le va veni odata sfarsitul.
E de ajuns sa le dai buna ziua si pe chipul lor se afiseaza un zambet, pe care numai la copii il mai poti gasi. Chiar daca au 50 sau 80 de ani, bolnavele de aici au grija in fiecare zi de jucariile lor. Papusele sau ursuleti ce stau cuminti pe paturi sau pe masute isi asteapta proprietarii iesiti sa se plimbe pe afara sau plecati in vizita la colegii din celelalte saloane. Doina P. are 63 de ani si a fost toata viata medic. Si sotul ei tot medic a fost, traditia fiind urmata si de fiica lor. In urma cu doi ani, femeia si-a pierdut memoria. Nu mai stie cum o cheama, nu mai stie sa scrie si nici nu mai vorbeste coerent. Pusa sa-si scrie numele, Doina traseaza doar zece linii paralele. Apoi rade si merge dupa noi, incercand sa spuna ceva ce numai ea intelege. Cea mai batrana pacienta are 98 de ani. I se sp
