Ciclicitatea fortata dintre acordarea de reesalonari si procesul electoral Dupa ani intregi de teoretizari si discutii, se pare ca economia romaneasca a devenit una mixta. Nu e vorba de modelul suedez, pentru care a curs multa cerneala in presa pe vremea in care Iliescu era presedinte. Este un mutant care creste incet de zece ani. Este "economia de piata politica". In aceasta economie fac afaceri firme care la intrare, chiar pe frontispiciu, ar trebui sa aiba scris: intreprindere aflata sub incidenta partidului X sau a parlamentarului Y. Scandalul reesalonarilor vine sa confirme acest lucru si sa arate dimensiunile "realizarilor". Citeva sute de firme sint pasuite de Ministerul Finantelor de la plata catre bugetul de stat a zeci de mii de miliarde de lei. De fapt, nici nu se mai stie prea bine suma, daca sint 20 sau 30 de mii de miliarde. Ministrul Traian Remes sare ca ars, dupa publicarea in presa a listelor cu "reesalonati", si spune ca legea nu e buna si ca ar trebui schimbata, deoarece criteriile de acordare a aminarilor sint foarte vagi. Adica Finantele puteau decide dupa culoarea ochilor cine merita si cine nu merita inlesniri fiscale. Numai ca Ordonanta este publicata de patru ani si de atunci nici o capetenie din Finante nu a cerut cu vehementa schimbarea ei. De ce? Chiar ministrul Remes ofera un raspuns, destul de vag, ce-i drept: "sint presiuni mari". Adica, mai clar, partidele politice aflate la guvernare, nu ar aveau nici un interes sa o schimbe. Ar fi pacat ca miliarde sa ajunga la buget, in loc ca o parte din acesti bani sa ia, de exemplu, drumul "sponsorizarilor" electorale. Mai ales ca in 2000 sint alegeri si, dupa cum remarca si premierul Isarescu, este o anumita ciclicitate intre acordarea de reesalonari si procesul electoral. Pe lista datornicilor apar si colosi de stat care pur si simplu nu aveau de unde plati sau chiar firme care au ajuns intr-un