Duşmanul feministei - femeia?

În primul număr, triplu, din acest an al revistei EUPHORION îşi spun părerea despre feminism şi feminitate scriitoare şi scriitori. (Paranteză: în Jurnalul literar nr. 3-6, Paul Goma n-are nici o îndoială că în româneşte e "urîtă şi greşită", dacă nu "de-a dreptul trivială", forma feminină a "unor îndeletniciri literare" şi că poet, prozator, romancier, eseist trebuie să rămînă substantive masculine, indiferent de sexul scriitorului: "A o prezenta pe Ileana Mălăncioiu "poetă şi eseistă" vădeşte, pe lîngă lipsă de simţ al limbii române, lipsă de respect atît faţă de poezie cît şi faţă de femeie". Fraza pare absurdă aici, acasă, unde aceste forme la feminin s-au înrădăcinat de ani buni şi nimeni nu le percepe nici ca greşite, nici ca urîte. Poetă, prozatoare, eseistă, romancieră, pictoriţă, sculptoriţă, graficiană, regizoare, scenografă ş.a. - sînt cuvinte la fel de normale în limba română actuală ca şi profesoară, artistă sau pianistă, de pildă. Limba literară, "organism viu", nu-i aşa?, a asimilat, prin frecventa folosire, în ultimele decenii, aceste forme, făcînd - e drept - impardonabila greşeală de a nu-l consulta pe domnul Paul Goma şi de a nu lua "simţul" lui drept normă.) Întorcîndu-ne la Sibiu, trebuie să spunem că, spre deosebire de alte reviste care au avut numere tematice similare, concepute după modelul dezbaterilor din universităţile occidentale care au departamente de gender studies, Euphorion merge contra curentului la modă, bărbaţii fiind tentaţi să discute, ca nişte poeţi ce sînt, mai mult despre feminitate şi "misterul feminin" decît despre feminism iar femeile înclinînd şi ele balanţa în partea psihologiei şi nu a corectitudinii politice. De exemplu, Grete Tartler, scriind Despre Nord: femei "la putere", porneşte de la o realitate pe care are prilejul să o cunoască din interior: în civilizatele ţări n