Cu 17 si 20 de ani de puscarie in circa, detinutii "cazati", acum, la Penitenciarul Braila sint un alt fel de "vietasi". Pentru unii, temnita este singura legatura cu viata, se confunda cu aceasta. Nu-si pot imagina lumea decit din ochiul strimb facut in vopseaua de pe geamul "reginei noptii", in drum spre instanta, puscarie si retur. Asa percepe libertatea un tinar de 30 de ani, inchis imediat dupa majorat, pentru omor si viol. Dupa 12 ani de pirnaie pe muchie, criminalul, condamnat la 20 de ani in '88, are o dorinta suprema: sa-si ispaseasca restul de pedeapsa in Penitenciarul Braila, "fiindca aici este foarte bine". Incadrati la "deosebit de periculosi", criminalii stau zile in sir "pe camera": butoneaza televizoarele. Cei care si-au incheiat de putina vreme conturile cu instanta, dupa citiva ani de declaratii la bara, in penitenciar iau lupta de la capat: studiaza, intii, legile care i-au condamnat, se intereseaza de posibilele hachite avocatesti pentru a-si scurta osinda, scriu procurorului general, ministrului Justitiei si altor foruri ce i-ar putea scapa. Viata lor s-a transformat, astfel, intr-o seama de cuvinte: numitul, victima, parte vatamata, revizuire, recurs in anulare. Chiar daca cei mai multi recunosc faptele pentru care au fost intemnitati, cu totii ridica probleme fie vizavi de incadrarea juridica, fie de tratamentele "ingurgitate" in timpul cercetarilor, ori de imprejurarile in care au comis fapta. "Ma uitam la el cum se zbate si horcaie" Greii Penitenciarului Braila, detinutii cu cele mai aspre condamnari, au incalcat "omerta" (legea nescrisa a tacerii), povestindu-si faptele. C.M., de 48 de ani, din Braila, condamnat la 17 ani pentru omor, a trecut prin mai multe inchisori din tara si chiar a apelat la "refuz de hrana" din motive juridice. Detinutul sustine ca a comis crima putin altfel fata de consemnarea din rechizitoriu. Nici la aceasta data,