Doua suse
Caietul de la Saragosa…*, tiparit la patru culori pe o hirtie care pare nobila, e un exemplu de design fara noima si fara imaginatie – dar cu pretentii. Nimic nu se potriveste cu nimic, nici o pagina nu seamana cu alta si nici una nu e culeasa corect. Nu se vede nici macar vreo consecventa in eroare.
Cele opt pagini au fiecare alta constructie, alinierea verticala nu exista. Elemente grafice – linii si dreptunghiuri care ar pune accente vizuale daca ar avea pe ce – sint plasate aiurea, dimensionate la intimplare, disproportionate – si colorate in mov deschis. Fara aceste elemente, pagina dubla din mijloc ar avea oarece eleganta microtipografica – daca ar face parte dintr-un (alt) sistem.
Pe opt pagini s-au folosit patru caractere de litera, in patru corpuri diferite si in cursive, grase si verzale, cu interliniar diferit. Citeva titluri cu litere de 35 mm inaltime stau pe verticala la exteriorul paginii si sint culese dintr-o fonta cu vag aer Jugendstil. Textele de rind, in Futura, incep cu letrine culese din aceeasi fonta ornamentala – o combinatie ridicola. Elementele tipografice nu au nici o legatura vizuala intre ele si nici o proportie. Desi, de pilda, tabelul cu distributia pare paginat destul de corect, e corect numai in mijlocul paginii – restul nu mai respecta nici o regula. Obisnuitele ghilimele false nu sint, nici macar ele, consecvent utilizate.
In aceasta incoerenta, imposibil de apucat de undeva, nu mai e vorba de lipsa de experienta profesionala, de o simpla lipsa de cunostinte sau de decizii false, dar consecvente. E un caz serios de incapacitate agravata de prost-gust.
In lista „realizatorilor
Doua suse
Caietul de la Saragosa…*, tiparit la patru culori pe o hirtie care pare nobila, e un exemplu de design fara noima si fara imaginatie – dar cu pretentii. Nimic nu s
