Fiecare partid se revendica de la o anumita doctrina. Evantaiul programelor politice este destul de larg, de la dreapta care preamareste calitatile individului pana la stanga care esentializeaza colectivitatea. Intre cei doi poli, echilibrat si echidistant ar trebui sa stea centrul politic.
Dupa 50 de ani de comunism, (ideologie de extrema stanga), Romania incearca sa faca primii pasi pe calea unei democratii autentice. Din pacate, aceasta cale este departe de a fi usor de intrezarit in paienjenisul doctrinar al tranzitiei din Romania. Pentru ca scena politica romaneasca este de-a dreptul sufocata de inflatia de formatiuni politice, electoratul isi alege tot mai greu reprezentantii. Cei zece ani scursi de la caderea comunismului au fost de ajuns pentru a convinge alegatorul roman ca intre vorbe si fapte este, de cele mai multe ori, o cale nemasurat de lunga. Atat stanga cat si dreapta romaneasca au dovedit cat se poate de clar incapacitatea politicianului de a rezolva problemele cu care se confrunta societatea noastra.
De la inceput trebuie facuta insa diferenta dintre doctrine si partide. Nu doctrinele sunt vinovate de ceea ce se intampla astazi in Romania, ci oamenii politici care se ascund in spatele lor. Rezultat al unei operatii nereusite de transexualitate politica, clasa politica romaneasca este formata, in imensa ei majoritate, din fostii privilegiati ai regimului comunist. Cu alte cuvinte, cei care au dus-o bine inainte de 1989 o duc (mult mai) bine si acum. Si viceversa. Eludarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, care cerea interzicerea accesului activistilor comunisti de partid in nou infiintatul, pe atunci, Front al Salvarii Nationale, a dus in numai cateva luni la parazitarea totala a structurilor de putere. A fost inceputul sfarsitului pentru Romania, care a pierdut in acel moment o extraordinara sansa istorica.
Fie c
