In ultimii ani, romanii aud tot mai des de munca la negru, de necesitatea lichidarii acestui fenomen care tinde sa ia proportii. Dar ce este practic aceasta munca, de ce societatea o accepta sau o incrimineaza, sunt cateva aspecte la care voi incerca sa raspund cat mai corect, mai bine spus sa-mi exprim propria opinie .

Munca la negru este o activitate ilicita, desfasurata de o persoana fizica, in beneficiul alteia sau a unei persoane juridice, fara ca acest raport juridic sa fie inregistrat. Motivatia principala este legata de eludarea taxelor fiscale de asa-zisul angajator sau situatia in care obiectul muncii este ilicit, neinregistrat sau nerecunoscut de lege. Exista si alte imprejurari care genereaza munca la negru, cum ar fi cele legate de capacitatea persoanei care presteaza munca (varsta, studii si chiar cetatenie), dar toate urmaresc cresterea profitului, neplata impozitului si sunt in detrimentul celui care munceste, si chiar a intregii societati.

Din pacate, acest fenomen care tinde sa ia proportii nu a constituit si nici nu constituie o problema importanta pentru guvernanti, asa incat suntem indreptatiti sa ne intrebam daca nu este acceptat tacit, chiar. Mi-am permis sa afirm aceasta, gandindu-ma la modalitatea de sanctionare a acestui fenomen, o sanctionare blanda in raport cu amploarea acestuia, desigur daca il raportam la situatia precara a economiei romanesti.

Totodata, putem constata ca, voluntar sau nu, se face foarte putin de catre statul nostru in vederea traducerii in viata a prevederilor art.38 pct.2 din Constitutie, in care este garantat dreptul la protectie sociala. Dar cine este statul? Este o intrebare indreptatita sa ne-o punem, iar raspunsul ne conduce spre instrumentul principal de exercitare a puterii, al partidului sau a aliantelor politice care ne conduc la un moment dat, alese prin votul nostru liber exprimat. A