Din promisiunile electorale se pare ca s-a ales doar praful, cel putin intr-o problema. Cine sa se mai ocupe si de maidanezi?... Actualii alesi au promis cate in luna si-n stele. Ba ca s-a deschis un cont la Trezorerie pentru construirea unui padoc, ba ca rezolvarea problemei maidanezilor ar costa cu 30% mai putin, si altele. Printr-un armistitiu tacit, fostul prim edil si-a domolit elanul antimaidanez pe perioada campaniei electorale, iar bietele patrupede au mai apucat o clipa de ragaz. Reales in functie, primul edil a facut public faptul ca a cumparat pistoale si doze de tranchilizante pentru a demara un nou razboi inegal si umilitor pentru reprezentantii rasei homo sapiens. Absenta depunerilor in contul de la Trezorerie destinat maidanezilor i-a potentat actualului fost prim edil elanul antimaidanez. In fond ne-a chemat sa-i ajutam pe maidanezi dar noi nu ne-am invrednicit ca din putinul nostru sa dam si celor care nu au garantata nici macar notiunea de putin. Ne va ramane sa suportam imaginile de cosmar ale agoniei cainilor tranchilizati (fara a mai pune la socoteala ca utilizarea armelor in locuri publice cade sub incidenta penala). Vom fi obligati sa suportam ororile hingherilor care-i vor macelari pe cei considerati de noi (evident din fariseim) prietenii omului. Iar ei, prietenii omului, vor sangera sub ochii nostri fara macar sa se gandeasca la dreptul la aparare. Cateva secvente care mi s-au perindat zilele trecute pe sub ochi ar putea fi un exemplu bun de urmat. Chemat cu oarece treburi prin capitala m-am asteptat ca la coborarea din tren sa regasesc acelasi oras agitat, aceiasi caini haituiti. Spre surprinderea mea, capitala nu mai purta amprenta rautatii fata de cel mai bun prieten al omului. Maidanezii aveau zgarda iar in ochii lor se citea ca vremurile de hinghereala erau de mult apuse. Nu am vazut nici un maidanez pus in situatia de a se refugi