Nu o data, cei care au purces la vale din Obcinele Bucovinei au adus cu ei frumosul acelor locuri, marea sensibilitate a oamenilor de acolo, arta, poezia, sentimentul religios profund, adica trama esentiala a unui romanism autentic, pe care, din pacate, il facem tot mai uitat. Iasul s-a bucurat intotdeauna de asemenea spirite, si sa nu uitam ca si Eminescu se revendica spiritual acelor locuri, facand din "dulcea Bucovina" unul dintre reperele formative si de suflet pe care l-a iubit intotdeauna. Asa s-a intamplat si cu tanarul Andrei Patras, actualmente iesean, dar pogorat incoace din partile Radautilor si Campulungului, de pe Valea Moldovei, purtand cu forta, in amintiri si-n suflet, zapezile nesfarsite dintre brazi si fanul proaspat cosit de pe spinarile muntilor, pe care le-a trecut in vers, intr-o carte de debut, intitulata, asemeni simplitatii bucovinene, "Poezii", si aparuta la editura galateana "Geneze", in urma premiului acordat in 1999 la Botosani, in cadrul Concursului National de Poezie "Porni Luceafarul...".
Despre Andrei Patras se exprima, ca exeget, cunoscutul si la fel de bucovineanul Nichita Danilov, prieten si indrumator al autorului de fata, care nu se sfieste sa ne spuna ca "dintre cei care vin, autorul de fata este poate singurul a carui ambarcatiune cu panze, facuta din papirus, inainteaza limpede pe o mare alcatuita din sunet si culoare. El n-a renuntat la rima clasica, nici la ritmul necesar ci, dimpotriva, se foloseste de ele uneori cu naivitate, alteori cu maiestrie, cladind inalte edificii de apa si foc.
Lirica sa este plina de patos si de imagini halucinante. Versurile sale apartin mai mult unui timp trecut decat celui prezent. Poet autentic, obsedat de lumea sa, Andrei Patras se incranceneaza intr-o singura formula.
Va fi unul dintre cei care va ramane..."
Chiar daca fragmentul de mai sus a aparut intr-o pre
