Ionel Gherghina este un tanar de vreo 25 de ani, boem din fire si destul de aventurier, calitati care-i prind foarte bine pentru poezie. De mai multi ani frecventeaza cercurile literare iesene si, in urma experientei pe care a castigat-o aici, a decis sa dea la tipar un prim volum de poezie, pentru care a obtinut premiul pentru debut in cadrul Concursului National de Poezie "Porni Luceafarul...", in 1999, la Botosani, premiu pe care i l-a oferit Editura Axa, din acelasi oras. Asa a aparut volumul "Maraton prin subterane", la jumatatea lunii trecute, cu o prefata semnata de cunoscutul literat iesean Nicolae Turtureanu. Si chiar o sa incepem cu o fraza a acestuia, pentru a reusi o intrare directa in universul poeziei lui Ionel Gherghina: "xMaraton prin subteranex este cartea care il edifica si il inaugureaza pe poet, este o confesiune ardenta, pe alocuri violenta, reflex al patimilor si patimirilor atingatoare de eul profund. Pusa sub semnul lui Iov, aceasta poezie marturiseste spaima caderii in lume si vointa irepresibila de resorbtie. E o calatorie prin tenebre, sunt convocate imagini brutale, se apeleaza la unelte ale torturii (dulci, uneori), nu lipsesc blestemul si imprecatia, astfel poezia apare ca o xdeslegare / a infernului/ catre noix, un maraton prin subterane".
Fortand, intr-un anumit fel, o constructie poetica unitara, Ionel Gherghina deschide cartea cu un prolog si o inchide cu un epilog, intre care interpune autoportrete si autobiografii, penduland cu multa usurinta intre poeme de dragoste (un ciclu de poeme pentru Theodora, femeia de langa si din sufletul sau) si un lirism incarcat de un anumit tragism, din care nu lipsesc experientele existentiale la limita, tratate, totusi, cu o anumita detasare, cu un gen de depasire, dupa modelul lui Iov, a carui incercare il urmareste obsesiv. Unul dintre aspectele care-l preocupa pe Gherghina, la fel de
