In ultimii zece ani, multe cuvinte ale limbii romane au capatat semnificatii de nebanuit inainte de vreme. Spui "tranzitie" si vezi marea mizerie din jur. Rostesti "reforma" sau "schimbare" si cuvintele se sparg ca niste baloane de sapun, lasand in urma doar zgomotul sec al promisiunilor neacoperite de fapte. Zici "implementare" si-ti apare in fata Petre Roman.

De foarte putin timp, un alt cuvant a inceput sa faca furori : "tandem". Dictionarele il explica fie ca pe o bicicleta pentru doua persoane, fie ca pe un cilindru compresor cu doua tavaluguri. Chiar daca ultimul sens pare a fi cel mai apropiat de realitate, astazi tandem inseamna cu totul si cu totul altceva si anume cele doua persoane propuse de partidele politice pentru functiile de presedinte al tarii si de prim-ministru. Totul, in perspectiva alegerilor generale de la toamna. Constantinescu - Isarescu, Melescanu - Stolojan, Iliescu - Vacaroiu (brrr!) sunt doar cateva exemple de tandemuri. S-ar fi putut numi si "cuplu", dar nuanta sexuala nu cadreaza cu chestia importanta care este politica romaneasca; sau "echipa", dar ne gandim mai mult la Hagi si nu e bine.

Se pune intrebarea: tandemul anticipeaza viitoarele aliante sau viitoarele aliante vor lansa tandemul? Momentan, nu se stie, dar toate partidele si grupurile politice au intrat intr-un adevarat vertij al contactelor politice. Se vorbeste de o (viitoare) colaborare PNL - ApR - PD, apoi de alta PDSR - PD sau chiar de una PDSR - PNL. Remarcam imediat ca doctrinele politice nu au ce cauta in aceste jocuri de interese. Dreapta se cupleaza fara nici un fel de rusine cu stanga iar centrul este mai putin central ca niciodata. Numai taranistii par a fi ramas de caruta, caci nu-i mai ia nimeni in seama; iar Partidul Romania Mare, in pofida aliantelor pe care a reusit sa le realizeze in teritoriu, uneori chiar cu UDMR (ca la Brasov), continua