In epoca imperiala, imaginea lupoaicei decoreaza numeroase edificii si monumente. Ea figureaza in pictura si in sculptura, pe frontoane, arcuri de triumf, altare votive si funerare, pietre tombale, sarcofage, monede, ba chiar si pe obiecte marunte (minere de vase, casete, geme s.a.).
Cea mai importanta „misiune“ a monumentelor cu simbolul Romei este insa cea sociala, cu o puternica semnificatie. Pentru elucidarea acestui aspect se fac referiri mai cu seama la vestigiile cu inscriptii funerare, categorii de piese ce lasa sa se intrevada mai usor acest lucru. Din analiza numelor mentionate in epitafuri, reiese cit se poate de clar ca persoanele respective au fost cetateni (cives) romani, cu drepturi depline, iar reprezentarile cu lupoaica si gemenii au fost sculptate pe aceste monumente nu atit in scop decorativ, cit mai ales pentru a sublinia loialitatea lor fata de vechea traditie a Romei. Era un mod de a accentua originea lor latina, printr-o emblema cunoscuta de toti, care exprima, totodata, de facto si de iure, apartenenta acestor fosti locuitori ai Romei sau a dedicantilor monumentelor, la o categorie sociala bine definita si limitata. Persoanele care isi cistigau cetatenia, statut foarte important in societatea antica greco-romana, vor cauta ca si dupa moarte sa-si „pastreze“ acest drept, transmis apoi urmasilor.
Referindu-ne la viata economica, aparitia monedelor romane, mai intii republicane (in special a celor romano-campaniene) si, mai tirziu, a celor imperiale, avind pe revers imaginea lupoaicei cu Romulus si Remus, intareste ipoteza ca ele reprezinta marca puterii centrale, care emitea etalonul de schimb.
Pe teritoriul Romaniei de astazi (fostele provincii romane Dacia si Scythia Minor – Dobrogea) s-au descoperit pina in prezent opt monumente artistice din piatra si o intaglie (gema) cu acest subiect, repartizate teritorial