Emil Constantinescu a renuntat sa mai candideze. Disperare? Abandon? Mutare geniala? Dincolo de toate speculatiile, un lucru este sigur. Toamna electorala se anunta interesanta, pentru ca sansele competitorilor trebuie, acum, reevaluate, tandemurile politice reactualizate, strategiile redefinite.
Reactiile clasei politice romanesti au fost diverse. Daca (fosta) coalitia a vazut in decizia lui Constantinescu un gest de onoare si un prim pas spre construirea unei autentice vieti politice, opozitia nu si-a ascuns neincrederea, vazand in aceasta doar un simplu act populist, menit a atrage compasiunea alegatorilor. PDSR a descoperit, chiar, semintele unei viitoare trucari a competitiei electorale, caci oamenii lui Iliescu s-au aratat siguri ca, la insistentele populatiei, Constantinescu va reveni in arena si, beneficiind de efectul generat de dovada sa de onestitate politica, poate castiga din nou alegerile. Probabil, pedeseristii isi aduc aminte ca, la inceputul lui '90, Iliescu anuntase la randu-i ca nici el si nici Frontul Salvarii Nationale nu vor participa la alegeri; ulterior, declaratiile au ramas in ceata promiscuitatii electorale, atat FSN cat si seful respectivei formatiunii politice taindu-si partea leului in vestita "Duminica a Orbului". Seismele (la propriu si la figurat) care au urmat investirii lui Iliescu drept presedinte au aratat ce greseala imensa s-a savarsit atunci.
De fapt, unii au simtit in mutarea lui Constantinescu o trimitere clara spre fostul presedinte al tarii, aflat, actualmente, in fruntea sondajelor de opinie si la mare distanta de adversari. Iliescu ar trebui, in mod ideal, sa ridice manusa aruncata si sa anunte ca nu va mai participa nici el la toamna electorala. Ar fi extraordinar: daca prezenta lui Emil Constantinescu nu este, la urma urmei, o conditie obligatorie pentru intrarea Romaniei in lumea civilizata, absenta l
