•Incordeaza-ti muschii
Nu stiu din ce cauza, o campanie publicitara de mult apusa, a unei renumite companii de bauturi racoritoare reuseste sa-mi lase inca un gust amar. Omuletul de pe eticheta produsului respectiv, pe care cititorii il cunosc, desi simpatic, imi indeamna creierul sa fac asocierea cu moneda noastra nationala.
Leul nostru, saracul, moneda convertibila in perioada interbelica, slabeste in fiecare zi in confruntarea cu dolarul american. Este intocmai unui rege al junglei de altadata, tinut acum intr-o gradina zoologica falimentara si hranit rational cu 200 de grame de salam de soia zilnic. Acest leu lihnit se ambitioneaza, insa, in a-si incorda muschii in fata fiarei care reprezinta cea mai puternica economie de pe glob, injectata cu vitamine si hranita cu semipreparate de calitate.
Motivele pentru care leutul nostru este pricajit sunt simple. In Romania, cheltuielile sunt mari, productia redusa, importurile considerabile, iar exporturile au trecut cu greu peste limita care le situa in penibil. Nefacand export, tara noastra nu incaseaza dolari, insa ii arunca cu gratie peste granita pe produse nu foarte necesare, devenind piata de desfacere chiar si pentru producatorii turci de seminte de floarea-soarelui. Prin grija guvernantilor din ultimii 10 ani, se fac importuri fara taxe vamale, care au o influenta directa asupra noastra, a tuturor. Statul nu castiga mai nimic, iar in timp ce producatorii interni sunt sufocati de taxe, au de-a face si cu concurenta neloiala a producatorilor externi. Acestia fac produse mai bune si cu bani mai putini si se bucura, de parca nu ar fi indeajuns, de piata de desfacere la noi in tara. Neavand resurse, statul nu reuseste sa retehnologizeze marii colosi, care se dovedesc a fi gauri fara fund. Produsele romanesti sunt slabe calitativ, scumpe, nu au cautare si nu se vand pe dolari in afara g
