•dialog cu poetul Lucian Vasiliu
In numarul din 17 iulie am publicat prima parte a interviului cu poetul iesean Lucian Vasiliu, realizat in urma vizitei pe care acesta a facut-o in China, in luna mai a acestui an, impreuna cu scriitorii George Vulturescu, de la Satu Mare, si Gheorghe Schwartz, din Arad, la invitatia Uniunii Scriitorilor din China. In aceasta prima parte, dl Lucian Vasiliu ne-a vorbit despre traseul facut in provincia de sud Yunan, despre modul in care se reflecta in actualitate istoria Chinei, despre organizarea socio-culturala, precum si despre viata literara a Chinei contemporane si felul in care aceasta este organizata. Astazi, alte consideratii ale domniei sale, rezultate in urma celor doua saptamani petrecute in China.
"Se exporta ceea ce este mai modern, mai experimental, pe cand in plan intern se remarca un anumit tip de conservatorism artistic"
- Domnule Lucian Vasiliu, continuand consideratiile despre literatura chineza, am sa va spun ca am citit, dupa '89, o antologie de poezie din acest spatiu si, indiferent de dificultatile de traducere, unele texte aveau o calitate exceptionala, refacand uneori filonul metafizic al antichitatii chineze. Cum ati receptat dumneavoastra spatiul metaforei de acolo?
- Trebuie sa repet ca am plecat cu o dubla prejudecata in acest domeniu. Pe de o parte, China aceea utopica, fictionala, pe care o stiam din carti, altfel spus, China traditionala, pe de alta parte, China contemporana, incremenita in proiect, cum ar spune filosofii. Am avut, insa, ocazia, in ambele cazuri, sa fac o demitizare a acestor imagini. In ceea ce priveste China clasica, inteleasa asa pana in secolul al XIX-lea, a existat o anumita unitate de a scrie poezie. Erau poetii filosofi, cultivati de conducatorii politici, care scriau pe ideologia dinastiei respective, pe sistemul religios care functiona
