Viata Nicoletei Roibu, in virsta de 34 de ani, din Focsani, este un exemplu elocvent al faptului ca un necaz nu vine niciodata singur. Pentru ca din ajutorul special de 400.000 de lei nu a reusit sa faca fata datoriilor catre stat, femeia risca sa ramina fara locuinta, impreuna cu cei doi copii ai sai. Disperata, Nicoleta a cerut sprijin autoritatilor. Iar prin rindurile ce urmeaza, sarmana incearca sa gaseasca o cale spre bunavointa noastra, a tuturor. Exista oare in zilele noastre vreun om care sa poata da reteta existentei din 400.000 de lei lunar? Daca tot v-ati oprit privirea peste aceste rinduri, incercati, macar atit cit parcurgeti povestea, sa va puneti in pielea protagonistei. Este drept ca traiul cotidian, cenusiu si plin de lipsuri pentru mai toata lumea, ne face sa trecem nepasatori pe linga agonia altui semen. Dar situatia Nicoletei este chiar prea de tot. "Traim un cosmar care nu se mai termina" Marcata fizic de un handicap incadrat de specialisti in gradul II, femeia traieste impreuna cu Amalia si Adrian, cei doi copii ai sai, intr-o garsoniera din cartierul Gara. Ajutorul special, majorat de guvernanti la 400.000 de lei lunar, depaseste insa ceea ce autoritatile considera a fi minimum de venit care i-ar da dreptul la gratuitatea hranei de la Cantina Saracilor. Astfel, din 400.000 de lei, Nicoleta achita cu constiinciozitate institutiei amintite 130.000 de lei pe luna, ca sa aiba cu ce potoli foamea "puilor". Din ceea ce ramine (270.000 de lei) trebuie sa plateasca lumina, intretinerea, sa-si imbrace si sa-si tina copiii la scoala. "Nu mai pot. Traim un cosmar care nu se mai termina. Am incercat la mai multe firme pentru a obtine un loc de munca, dar nimeni nu are nevoie de o persoana cu handicap", spune Nicoleta. Datoriile, puse una peste alta luna dupa luna, "nu pentru ca n-am vrut, ci pentru ca nu am avut cu ce sa le platesc", au ajuns la sume impre