Eugen SIMION
Fragmente critice, III, Mit. Mitizare.Mistificare
Fundatia Scrisul Romanesc/Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999, 392 p., 30000 lei
Al treilea volum de Fragmente critice de Eugen Simion este subintitulat, nu intimplator, Mit. Mitizare. Mistificare. Structurat in doua parti – Clasicii si oglinzile lor moderne si Mit. Mitizare. Mistificare – volumul lasa, de la primele pagini, o senzatie de déjà-vu. Caci paginile apartinind primei parti sint mai degraba fragmente decit critice; miza lor e istoria literara careia Eugen Simion i-a pus bazele inca din Scriitori romani de azi si care, ca orice istorie, se repeta. Revenind la fragmente, am fi inclinati sa credem ca ele sint miniaturi critice, efemeride in genul temelor lui Nicolae Manolescu; ele sint insa fragmente prin raportarea la opere mai vaste, din care par desprinse: sint tablouri de tip bio-bibliografic (si adesea hagiografic) despre autori preferati ai criticului, iar acestea, la rindul lor, sint alcatuite din… fragmente mai vechi sau mai noi scrise despre ei de Eugen Simion, de obicei in Caiete critice. Aspectul volumului este deci unul de mozaic.
Subiectivitatea istoricului literar e vizibila in primul rind din decupajul pe care acesta il opereaza in peisajul literar. Orice insistenta si orice omisiune devin astfel simptomatice pentru optiunea pentru un anumit tip de ideologie literara. Si daca lui Eminescu ii este consacrat cel mai vast capitol al primei parti (Eugen Simion insusi recunoaste existenta unui „complex Eminescu“ – „un complex pe viata, o tema eterna pentru criticul roman“), nici in privinta selectiei celorlalti autori discutati cititorul nu poate fi surprins. Caci „lista lui Eugen Simion“ nu s-a schimbat prea mult de-a lungul ultimilor ani: de la Vianu si Calinescu, trecind prin Tutea, Vulcanescu, Caraion si recent (re)descoperitul I.D. Sirb
