O reclama recenta din The New York Review of Books imi reaminteste de o revista literara britanica primita acum citeva luni, aflata in continuare la primul numar, de altfel excelent, care merita din plin prezentata. Este vorba de Areté, un trimestrial de poezie, fictiune si reportaj, editat – sub auspiciile Universitatii din Oxford – de Craig Raine, Ann Pasternak Slater si Jeremy Noel-Tod. In format caiet, tiparit pe hirtie de buna calitate, foarte elegant in designul grafic, Areté, cum ii spune si numele, se asaza din start sub semnificatia complexa si plina a acestei virtuti supreme a vechilor greci, care privea abilitatea de a face bine, nobil si just orice lucru pe lumea asta, fie el fizic ori spiritual. Sumarul este intr-adevar substantial si echilibrat.

Cinci scrisori pina acum nepublicate ale lui T.S. Eliot – catre W.B. Yeats, Virginia Woolf, Ezra Pound, Lady Rothermere si Joyce – ne pun in tema cu greutatile de care se lovea promotorul modernismului poetic in editarea revistei sale Criterion (si care nu difera mult de cele de care ne lovim azi, aici, in Romania). Ann Pasternak Slater comenteaza si publica o corespondenta Bergen-Belsen a membrilor familiei sale, evrei olandezi si germani, decimati in lagarele naziste, a caror istorie tragica supravietuieste prin gestul sobru dar emotionant al urmasei lor, intr-un stil al prezervarii cu orice pret a memoriei, tipic iudaic si demn de a fi urmat de toate neamurile.

Craig Raine, scriitor cunoscut si redactorul sef al revistei, publica un lung si tulburator poem, À la recherche du temps perdu, dedicat disparitiei dureroase a unei prietene dragi, poem in care tonul retinut si aparent atras de detaliile insignifiante ale vietii domestice, atit de tipic englez, se imbina armonios cu rafinate trimiteri livresti, discret spirituale. France Stonor Saunders publica un reportaj consistent si ravasitor d