Statele Unite ale Americii, anii '50-'60. Milioane de tineri se înrolează în "lupta pentru pace" şi formează mişcarea hippie. Ei protestează împotriva războiului - un război absurd, care în virtutea luptei împotriva comunismului călca în picioare principii fundamentale ale democraţiei - şi militează pentru pace. Woodstock a reprezentat poate apogeul acestui curent şi al acestei generaţii, iar hipioţii de atunci au avut la ce să viseze: idealul lor era o lume a păcii eterne şi a înţelegerii, o lume în care valoarea fundamentală să fie omul. Germania anului 1989. După un concert la Moscova, grupul rock Scorpions compune, cam prin luna august, piesa The wind of change. Melodia - care ajunge repede în vîrful topurilor din întreaga Europă (inclusiv în RDG şi în alte cîteva ţări ale lagărului socialist) - reprezintă, mai mult decît o previziune a sfîrşitului regimului comunist, chiar un îndemn la rebeliune. "Am transpus în muzică strigătul de libertate pe care l-am auzit răsunînd atît de puternic la Moscova" avea să declare unul dintre membrii trupei. Versurile melodiei au reprezentat, într-adevăr, idealurile unei întregi generaţii de tineri din lagărul socialist, iar pentru aceia dintre ei care au putut să o asculte chiar atunci, în 1989, a însemnat realmente un "vînt al schimbării". Schimbarea însemna pentru ei reluarea unui curs normal al istoriei şi garantarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, care le-au fost confiscate de către regimul comunist. Tinerii din lagărul socialist visau la adevărata democraţie şi la o lume în care puteau cu adevărat să-şi valorifice potenţialul, o lume a concurenţei. Nu este surprinzător că lumea pe care şi-o doreau era reprezentată, în mod ultimativ, de către Statele Unite ale Americii. Lumi diferite. Utopii diferite. Hipioţii americani ai anilor '60 au visat, spuneam, la o lume a păcii eterne. Însă nu s-a întîmplat deloc