Merg la o bere cu nenea tehnicianul de la "Romtelecomuri". Ne aşezăm. Oftăm niţeluş. Nici nu apucăm să ne punem noi posteriorul nădragilor pe scaun că se şi repede asupra mesei nenea tehnicianul cu niscaiva reverii. Zice el aşa: "ehe, aicea pe vremuri era lume multă, berea ierea şase lei, nu aveai loc, hărmălaie, fojgăială"; eu dau din cap cum că aşa-i, şi pe dată mi se arată cum anume venea lume multă la această grădină de vară acum atît de melancolic goală; ceva frunze galbene cad, e toamnă, funigeii trec peste plopii înalţi. Se uită la mine cu ochi lucitori nenea tehnicianul, copleşiţi de o fericire calmă: "vin ai noştri", zice; "asta aşa-i", zic, şi nici un fel de fericire calmă nu mă încearcă, mai degrabă o indiferenţă mă cuprinde. "Actuala coaliţie s-a moşmondit", zic. Tehnicianul ridică tonul critic: "A fost ceva de rîsul curcilor". "Acu' nici Iliescu nu e taman june", zic, şi nenea tehnicianul îmi curmă vorba, îmi dă de înţeles că de la anul "gata, dom'le, se termină cu porcăriile astea de privatizări, trebuie stopate"; dau intimidat din cap, nenea îmi zice verde-n faţă că toate nenorocirile ne vin de la chestia asta cu privatizările, dau din cap obosit, zic că aşa e, chiar aşa, toată porcăria asta a început odată cu liberalizarea preţurilor în nouăzeci: "de ce mama dracului o fi fost de acord Ion Iliescu", zic, şi nenea stă puţin pe gînduri, apoi se înseninează, a aflat, ştie, pricepe exact ce s-a întîmplat: "nu, dom'le", zice, "nu Iliescu a lăsat preţurile de capul lor"; "da' cin' le-a scăpat din mînă", întreb, şi încet (şi ca din nimic) sorb din halbă, ceva amăreală am în guriţă cînd aflu cum că Petre Roman a făcut treaba asta; "da' pămînturile de ce au trebuit să le dea", mă întreabă nenea tehnicianul, "nu îi ajungea ţăranului lotul de folosinţă", adaugă; îl privesc turtit, dau din cap; "chiar aşa", zic, "acu' ce facem, cum draci le mai luăm înapoi