Dupa unsprezece ani de tranzitie, in cautarea unei reforme economice care pare sa fie din ce in ce mai indepartata, romanul reia, putin cate putin, cateva din obiceiurile impamantenite de cei cincizeci de ani de comunism.
Imediat dupa 1990, sloganele cele mai vehiculate si mai apreciate se refereau la infometarea din ultima parte a anilor '80. Sintagma "salam cu soia" devenise extrem de "gustata", nefiind scapat nici un prilej de referire la ea, in cele mai variate cazuri. Iata ca reforma economica l-a determinat pe roman sa revina la aceste vechi obiceiuri, magazinele alimentare facand loc unui nou produs: soia. Intr-o perioada in care preturile la produsele alimentare au crescut fara precedent, iar utilitatile si celelalte servicii indispensabile cresc de la o zi la alta, romanul de rand a descoperit un nou aliment, "aproape" instant, gata de a fi imediat pregatit si consumat, folosit la prepararea unor feluri cat mai diversificate, vandut la un pret foarte accesibil. Cert este ca, dupa mai mult de zece ani in care romanul a visat la mai bine, realitatea s-a dovedit a fi mult mai dura decat se astepta el, astfel ca apelul la vechile solutii nu a mai fost ocolit. Daca inainte de 1989 romanul manca salam cu soia, fara sa stie acest fapt, din anul 2000 el mananca soia pe paine, cu buna stiinta. Ba chiar o considera ca o solutie extrem de avantajoasa, mai ales din punct de vedere financiar, fiind foarte mandru ca a reusit sa mai gaseasca o rezolvare. Firmele de specialitate parca atat au asteptat, astfel ca, in prezent, romanul poate cumpara din magazine soia gata preparata, avantajul fiind uimitoarea asemanare la gust cu un produs care pare sa fi disparut de mult de pe masa romanului: carnea. Romanul a invatat ca se poate lipsi de carne, insa mai greu a fost sa se lipseasca de gustul acestui aliment, atat de necesar hranei zilnice. Schimbarea cadrului pol
