Ca demersurile anterioare oricaror alegeri generale pot rezerva numeroase surprize, este un lucru deja bine cunoscut. Recent, opozitia, impreuna cu mai multi parlamentari independenti, au solicitat blocarea tuturor privatizarilor, pana dupa desfasurarea alegerilor generale. Asadar, in goana dupa un vot in plus, a fost luat din nou in vizor "artizanul" procesului de privatizare din Romania (asa ciudat, cum este el pe alocuri), Fondul Proprietatii de Stat.

Motivele invocate de parlamentari probabil ca s-au axat pe defaimarea actualilor guvernanti, despre care au afirmat ca nu au privatizat corect nici o societate comerciala importanta, ci si-au "facut" numai propriile afaceri. Blocada privatizarii constituie o premiera intr-un stat care inca mai invata sa fie democratic si tanjeste dupa o reforma economica de tip occidental. Statele din vest au trecut, e drept, in urma cu foarte multi ani, prin aceleasi dificultati economice, insa cadrul politic era cu totul altul. Nu de putine ori, dupa vizite de scurta durata in Romania, doctoranzi sau alti specialisti, europeni sau nu, se intorc acasa mai nedumeriti decat venisera. Sositi pentru a-si gasi raspunsul la niste intrebari, acestia nimeresc peste alte intrebari, care ii contrariaza si mai mult. In Romania anilor '90 pare a se aplica cu succes una din temele care a rezistat cu succes in filosofia secolului XX, aceea ca uneori este mai importanta intrebarea decat raspunsul, ca este mai important sa stii sa formulezi intrebarea, decat sa dai raspunsul. La romani, totul pare a se intampla exact pe dos, caci asistam, in ultimii ani, la o adevarata avalansa de raspunsuri, explicatii, notificari, in care se cauta vinovati, se dau solutii. Intr-un limbaj suburban, s-ar putea spune ca asistam la o mare "abureala", in care fiecare din cei ajunsi "undeva" incearca sa ascunda ceva. Iar totul se realizeaza prin derutarea