In 1996, personal regretam sincer ca nu vom mai striga niciodata sloganul golanilor din Piata Universitatii, "Jos Iliescu!". Acum doua zile, poporul roman ne-a oferit inca o data ocazia sa ne amintim de cea mai vestita strigatura de la "Ole, ole, Ceausescu nu mai e!" incoace. La 11 ani de la revolutie, Ion Iliescu este, pentru a doua oara, "Mesia" democratiei romanesti, probabil unica speranta a romanilor intr-un viitor care sa nu includa garzi patriotice, cantece revolutionare, pogromuri, santiere nationale si cult al personalitatii.

Dreapta cu aripioare a Romaniei

Dreapta romaneasca a repetat eroarea liberalilor din 1992 si s-a spart in mii de bisericute, pe criterii strict ciolanistice si umorale, infiintand partide microscopice doar ca unul sau altul sa fie staroste, iar nu sluga. Pana si soldatul disciplinat al PNL, Traian Remes, a dezertat intr-un partid cu aripioare, mai curat si mai uscat in procente, pur si simplu, pentru ca nu-i sedea bine langa un tehnocrat. Procentele adunate ale lui Stolojan, Isarescu si Frunda faceau, bine-mersi, de un turul al doilea pentru un candidat de dreapta. Fragmentarea si orgoliile dreptei romanesti au lasat insa tara pe mana PDSR si PRM. Pana si ungurul Frunda, chitind sa isi vanda scump procentele sale cu viza Schengen cui ofera mai mult in turul doi, se va vedea in postura sa ii dea o mana de ajutor Bunicutei sa treaca strada la Cotroceni, pentru a nu mai stim exact a cata oara.

Vadim, copilul razgaiat al campaniei

Poate era normal ca Ion Iliescu sa isi umfle inca o data masa de muschi electorali dupa patru ani in care CDR a tras de fiare pentru o mai buna definitie a incompetentei. Insa Vadim, acest copil razgaiat al campaniei electorale, isi merita foarte putine dintre procentele cadorisite de bietii romani. Cele mai multe voturi pentru Vadim le-au dat tinerii pana