Intr-o tara cu un sistem democratic, extrem de fragil precum Romania, venirea la putere a unui lider extremist poate sa insemne, exact ca in Iugoslavia, subordonarea mecanismelor democratice, a puterii si simbolisticii nationale exclusiv in vederea mentinerii la putere a acestuia. Sa presupunem ca, in urma alegerilor de duminica, 10 decembrie, Corneliu Vadim Tudor devine presedintele Romaniei. Ce ne putem astepta sa faca acesta dupa ce se va fi instalat la Cotroceni? Exista doua varainte. Prima este cea a presedintelui "normal". Chiar si Vadim Tudor ar trebui, in acest scenariu, sa accepte regulile jocului democratic, reguli impuse atit pe plan intern cit si extern de legi, cutume, presiuni economice si politice. La prima vedere, este o varianta destul de probabila. Multi dintre cei care l-au votat sint convinsi ca acuzatiile de tip "Vadim va face razboi", indiferent ca ele se refera la Mafie sau la economie, sint exagerate. La o privire mai atenta insa, exagerarea nu este chiar atit de mare. Motivul principal este contradictia imensa, in fapt opozitia dintre discursul si promisiunile liderului PRM si posibilitatile politice, constitutionale, legale si chiar fizice de a indeplini fie si macar o parte din aceste promisiuni. Intre altele, confiscarea averilor ilegale in 48 de ore, lichidarea mafiei, redeschiderea fabricilor si a minelor, infaptuirea "capitalismului popular". Aceasta contradictie il va pune pe Vadim in situatia de a nu fi in stare sa dea macar impresia ca isi tine promisiunile, fapt care, la rindul sau, in doar citeva luni de zile risca sa ii dezumfle balonul politic, atunci cind lumea isi va da seama ca doi cu doi inca fac patru, ca sintem la fel de saraci si ca, in plus, nu avem nici un fel de perspective economice. Pentru ca economia sigur nu o sa creasca sub actiunea istericalelor presedintelui, vizele cu atit mai mult nu vor veni, justitia cu sigur