In ciuda marilor planuri propuse, cei din Uniunea Fortelor de Dreapta au ramas, pentru vreo patru ani, in afara Parlamentului. Alarmati de scorul mic de la alegerile locale, cand, cu exceptia organizatiilor din Bucuresti si Iasi, celelalte filiale nu s-au bucurat aproape deloc de sprijinul populatiei, UFD a incercat sa ajunga in forul legislativ prin crearea unei aliante cu pagubosul PNTCD (au mai intrat in respectivul cartel ANCD, FER si Partidul Moldovenilor, dar suportul electoral al acestora nu a contat in nici un fel). Acel 6% obtinut de CDR-2000 pe data de 26 noiembrie face, tocmai datorita micimii sale, imposibila orice disociere intre contributiile celor doua formatiuni politice mai importante din alianta, astfel incat este greu de descoperit daca putinele voturi au apartinut mai mult taranistilor sau, dimpotriva, ufedistilor. In orice caz, fiecare dintre cele doua partide regreta acum "casatoria" dintre ele, considerand - asa-i dupa razboi - ca daca ar fi fost singure ar fi avut mai multe sanse de penetrare in Parlament.
Desi unele organizatii din teritoriu au incercat sa arunce intreaga responsabilitate pentru esecul de la alegerile generale pe umerii conducerii centrale reprezentate de copresedintii Varujan Vosganian si Adrian Iorgulescu, primul dintre acestia a afirmat raspicat ca numai actualul staff poate scoate Uniunea Fortelor de Drepta din criza de popularitate. Fost senator de Iasi, judet pe care l-a vizitat de vreo zece ori in cei patru ani cat l-a reprezentat in forul legislativ (culmea este ca, in privinta cunoasterii problematicii locale, le-a dat ceata parlamentarilor taranisti, democrati sau pedeseristi ne-ieseni care n-au gasit Iasul decat pe harta Romaniei), armeanul Vosganian s-a facut remarcat prin usurinta de a discuta oricat despre orice, dar cam atat. In acest sens, merita mentionat aspectul ca Biserica Armeneasca din Iasi (