Una din povestile cu care cetateanul roman era sufocat la sfarsitul anului trecut se referea la privatizarea fostelor IAS-uri. Alta data mandria agriculturii romanesti, IAS-urile au intrat dupa 1990 in paragina. Vina o poarta, in mod egal, atat administratia defectuoasa a statului, actionarul principal, cat si a nenumaratilor directori care s-au perindat in cei zece ani de tranzitie prin birourile de conducere. Dupa ce au fost secatuite, iar banii au luat destinatia unor diferite buzunare, a venit si randul privatizarii, urmand a fi cumparate de "importanti" investitori, poate chiar din strainatate.
La finele lui 1999, Fondul Proprietatii de Stat anunta cu surle si trambite ca unul din cele mai importante obiective ale anului 2000 urma sa fie privatizarea fostelor intreprinderi agricole de stat. O data anul inceput, surpriza, caci FPS si Ministerul Agriculturii si Alimentatiei au incheiat un protocol prin care MAA prelua administrarea fostelor IAS-uri, deci implicit si dreptul de a le privatiza. Schimbare importanta, care a dus la mutarea a tone de acte si hartii si la instalarea pe posturile "caldute" a reprezentantilor in AGA si in Consiliul de Administratie a celor de la Ministerul Agriculturii, in detrimentul celor de la FPS. Beneficiarul cel mai important al acestui "transfer" de proprietate s-a dovedit a fi fostul partid de guvernamant, PNTCD, care la un moment dat avea membri cu reprezentari in AGA la cate doua-trei societati. Dupa ce transferul a fost rezolvat, oamenii instalati pe posturi, a venit, cum era si firesc, randul privatizarii. Au inceput sa apara declaratii peste declaratii cum ca procesul de privatizare va fi finalizat in anul in curs si ca totul va merge OK. Pe parcurs, a aparut, insa, un nou "partener", in persoana Agentiei Domeniului Statului, caci statul roman a stat drept si a cugetat stramb ca nu poate vinde societatile cu tot
