Alexandru MATEI

Tractir

Prefata de Al. Cistelecan, Editura Dacia, Colectia „Poeti de azi“, Cluj-Napoca, 2000, 55 p., f.p.

Alexandru Matei, preparator universitar, francofon, absolvent, in 1997, al Facultatii de Limbi si Literaturi Straine din Universitatea Bucuresti (cu o teza despre Descartes), trecut prin ciurul si dirmonul lecturilor din psihanaliza si din poststructuralistii francezi, doctorand, debuteaza editorial cu dreptul, ca „premiant“ al Fundatiei Culturale Dacia din Cluj (apropo: nu am inteles de ce pe pagina de titlu sta scris, in chip de subtitlu, „Premiul Fundatiei Culturale Dacia pentru debut in poezie 2000“, dar sa trecem...). Volumul beneficiaza de o sagace prefata a excelentului comentator de poezie care este Al. Cistelecan. „Optzecist“ precoce (a debutat in 1984 – la noua ani ! – cu poeme in revista Steaua), Alexandru Matei a ratat „de putin“, vorba comentatorilor nostri sportivi, prezenta in ultima antologie a cenaclului condus de Mircea Cartarescu. Principalele reprosuri la adresa lecturilor sale din cenaclu acuzau, din cite imi aminesc, trasaturile „tardo-moderniste“, tezismul intelectualist si ludicul lipsit de humor al poemelor (s-a spus chiar ca autorul are mai degraba cap de teoretician si eseist decit feeling poetic, ceea ce e, totusi, profund neadevarat). Acum citiva ani, scria poeme confesive, sofisticate, existentialiste, de un fantastic morbid, kafkian, in care voltajul psihedelic si neoexpresionismul in rosu si negru din poezia Angelei Marinescu se imbina, cam obositor si pretentios, cu conceptualismul „textualist“ de tip Bogdan Ghiu. Ulterior, energia negativa a poemelor s-a metamorfozat intr-o „actiune poetica“ detabuizanta. In volumul de fata, Alexandru Matei opteaza pentru afisarea sexualitatii, dublata de exorcizarea sistematica – si lucida, si sarcastica – a nevrozelor, a complexelor reale sau inch