Recenta experienta traita de taranisti care, din fotoliul cald al puterii s-au trezit, peste noapte, zvarliti la bena de gunoi a politicii romanesti ar trebui sa se constituie intr-un serios semnal de alarma la adresa celor ce multe spun dar putine realizeaza. Desi, pana la desavarsirea maturizarii electorale a romanului mai este cale lunga, alegatorul a inteles, totusi, ca nu poti tolera la nesfarsit flecareala obraznica a politicianului gaunos, ce in opozitie se da mare si tare, gata oricand sa dea sfaturi tuturor, in campanie devine si mai sforaitor in declaratii, dar de indata ce ajunge la putere se descopera pe de-a-ntregul impotent si capabil doar de a-si ridica vreo doua-trei vile pentru uzul personal si a-si cumpara vreo zece masini ultimul racnet. Intotdeauna, cei care l-au ales trebuie sa astepte inca patru ani, pentru ca abia dupa aceea va arata politicianul cat se pricepe la toate... bla-bla...
Paradoxal, desi Partidul Democratiei Sociale din Romania ar fi castigat oricum alegerile generale (mai ales ca au avut in PNTCD cel mai genial agent electoral), pedeseristii nu s-au sfiit deloc sa arunce cu promisiuni in stanga si-n dreapta. Unele dintre acestea, in contextul unei economii care cade continuu, sunt de-a dreptul aberante. Chestia cu milionul de noi locuri de munca, sau cea cu reducerea sau chiar stergerea datoriilor de la intretinere ale populatiei sunt, pe cat de populiste, pe atat de irealizabile. Un calcul banal arata ca programul electoral al PDSR costa mai mult de doua miliarde de dolari si asta in situatia in care, numai in anul 2001, Romania trebuie sa plateasca un debit extern de peste trei miliarde de dolari. Smecheria cu "o sa fie mai bine la anul", aplicata, pana la inducerea unei stari de voma, de catre taranisti, mai mult ca sigur, nu va mai prinde la electorat.
Cu alte cuvinte, pedeseristii sunt obligati, pentru a nu p
