Petre Roman Dupa derularea alegerilor generale, opozitia din Romania s-a impartit in doua tabere. Pe de o parte, Partidul Democrat, Partidul National Liberal si UDMR (cei trei fiind parteneri in guvernarea trecuta), de cealalta parte, Partidul Romania Mare. Daca, inca de la inceput, peremistii, jigniti de refuzul PDSR la cererea lor de a participa la conducerea tarii, anuntau ca nu vor vota si, implicit, nu vor sprijini Cabinetul Adrian Nastase, ceilalti, adica PD, PNL si UDMR - reuniti sub umbrela opozitiei "democrate" - lasau sa se inteleaga ca vor intinde o mana guvernului pedeserist minoritar.
Bineinteles, atat democratii, cat si liberalii sau udemeristii declarau ca vor vota "pentru", numai in cazul in care si noua putere, la randul ei, va fi aplecat urechea la unele doleante ale fostilor guvernanti. Se vorbea, atunci, in cadrul unui asa-numit "pact de neagresiune", ceva despre garantarea proprietatii (in loc de ocrotirea ei), despre schimbarea legii electorale, despre continuarea masurilor dure ale reformei etc. Ulterior, parca pentru a dovedi ca raman la fel de duplicitari in ale politicii ca si pana acum, democratii au trecut in tabara cealalta, neacordand girul programului PDSR.
Pedistii, prin liderul lor Petre Roman, si-au justificat votul negativ prin faptul ca programul nu corespunde in nici un fel imperativelor de dezvoltare economica si sociala a tarii. Roman a declarat ca pedeseristii trebuiau sa se concentreze asupra bazelor cresterii economice, asupra evolutiei ratei somajului, scaderii ratei inflatiei si evolutiei bugetului general consolidat. Nemultumirile democratilor au facut referire la masurile cu caracter de subventionare ale Guvernului si la cele privind relaxarea fiscala, pentru ca nici unele nici altele nu precizeaza de unde vor veni banii necesari.
Votul liberalilor a fost unul conditionat. Daca P
