•Privatizarea vazuta altfel •Descentralizarea procesului a luat un cu totul alt inteles la numirea noului ministru al Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, Ovidiu Musetescu
Inceputurile procesului de privatizare din Romania, in 1992, au fost marcate de o puternica centralizare a vanzarilor, totul fiind controlat de la Bucuresti. Aplicata mai mult de cinci ani, in cele din urma s-a renuntat la aceasta tactica, deoarece ea nu dadea rezultatele scontate. A urmat o perioada ceva mai fasta pentru privatizare, in care tot ce nu a depasit 18 miliarde lei a fost trecut in subordinea sucursalelor teritoriale. In 2000 a inceput sa bata asupra institutiei care coordona privatizarea, respectiv Fondul Proprietatii de Stat, vantul restructurarii, masura considerata a fi optima pentru continuarea cu succes a privatizarii. Alegerile din noiembrie au dus la noi modificari de structura si conceptie asupra privatizarii, descentralizarea luand un cu totul alt inteles.
In urma programului de privatizare in masa din 1996, 70% dintre societatile existente la acea vreme au ramas in portofoliul statului, restul de 30% fiind preluat in mare parte de Fondurile Proprietatii Private (transformate intre timp in societati de investitii financiare), la care au subscris actionarii rezultati in urma acestui amplu program. Din acest 70% ramas, in patru ani a fost privatizat abia jumatate, insa multe din vanzarile defunctului FPS au tinut capul de afis in ultima vreme, numarandu-se printre cele mai proaste afaceri facute de reprezentanti ai statului. Din 1998 a inceput un amplu program de descentralizare, societatile mijlocii si mari fiind preluate de catre sucursalele teritoriale. Descentralizarea a fost benefica procesului de privatizare. Cu toate acestea, rezultatele obtinute in perioada 1998 - 2000 nu au fost satisfacatoare, fapt
