•"Orice partid care se respecta gandeste, din timp, un sistem de aliante", este de parere liderul PD Iasi
Alegerile generale din 26 noiembrie 2001 au dat o lovitura dura planurilor de viitor ale Aliantei Nationale. Nascuta in urma fuziunii dintre Partidul National Roman, condus de Virgil Magureanu si Partidul Unitatii Nationale Romane, al lui Valeriu Tabara, AN a fost sortita inca de la inceput esecului. Rapiditatea cu care a avut loc disolutia celor doua partide, mai ales fara o pregatire prealabila a electoratului, nominalizarea lui Marian Munteanu drept candidat la presedintie, urmata de dezertarea aceluiasi Munteanu, vociferarile oportunistului Gavra, indecizia lui Tabara au fost doar cateva dintre greselile grave ale Aliantei Nationale. Cu toate acestea, AN a sacrificat sume destul de frumusele pe altarul marilor sperante, iar initierea unor negocieri cu expertul american in chestiuni electorale, Dick Morris, a dovedit ca Magureanu, cel putin, a incercat pe toate caile sa-si impuna partidul alegatorilor din Romania. Ca n-a reusit o demonstreaza acel minuscul 1% obtinut la generale si dezamagirea din vocea si de pe chipurile celor care s-au implicat in confruntarea electorala. Ulterior, peuneristii au anuntat ca nu vor sa mai auda de nici un fel de alianta cu peneristii si - drept urmare - s-au reinregistrat la tribunal sub numele de PUNR.
Timp de doua luni, Virgil Magureanu a preferat tacerea, dar, foarte recent, fostul director al SRI a venit cu o alta idee. Deoarece, in sfarsit, peneristul a inteles ca, pe propriile picioare, PNR (ramas, totusi, sub titulatura de AN) nu va reusi sa intre in forul legislativ, solutia cea mai potrivita a fost considerata tot asocierea cu o formatiune deja parlamentara. De data aceasta, optiunea lui Magureanu se numeste Partidul Democrat.
Penerestii ieseni merg in continuare pe mana lui Magur
