Umberto ECO
Cum se face o teza de licenta
In romaneste de George Popescu, Editura Pontica, Colectia „Biblioteca Italiana“, Constanta, 2000, 204 p., f.p.
Cartea lui Umberto Eco Come si fa un tesi di laurea (1997), tradusa de curind la Editura Pontica, nu este o gluma postmoderna a ludicului profesor italian. Este chiar un ghid din familia acelor atit de promitatoare cum sa, un fel de indicator si indreptar pentru cei care vor sa se profesionalizeze in cercetarea academica umanista. Gestul lui Eco e oarecum neasteptat si ar trebui poate sa dea de gindit. In fond, nu era datoria unui nume atit de ilustru sa puna la punct probleme tehnice, de redactare si bibliografie, Eco fiind, cel putin vazut de la distanta, ultimul profesor caruia un student i-ar adresa intrebari atit de modeste. Faptul ca profesorul le anticipeaza si construieste din raspunsuri o carte mai mult decit binevenita sugereaza, pe de-o parte, ca asemenea probleme sint chiar importante, pe de alta parte, ca orgoliile nu au ce cauta in aceasta meserie.
In absenta cursurilor de introducere in filologie, studentul de obicei fura meseria redactarii profesioniste a unei lucrari de cercetare. Eco vine tocmai in intimpinarea acestei probleme. El spulbera prejudecata ca asemenea amanunte sint derizorii si dezafecteaza imaginea geniului dezordonat si nepoliticos fata de publicul cititor. Ar mai fi ceva. Se simte in tonul profesorului si un fel de exasperare: studentii filologi nu sint tocmai rigurosi si multe teze de licenta prost redactate vor fi stat in spatele initiativei sale. Cu toate astea, Umberto Eco nu cade in didacticism, sfaturile sint date intr-o atmosfera relaxata, simpatica, bine transpusa in romaneste de traducatorul George Popescu. In general traducerea este inspirata si binevenita, cu exceptia citorva mici neclaritati sau greseli de limba romana (lipsa a
