Una dintre cele mai splendide statuete din bronz descoperite in Dacia este cea reprezentindu-l pe zeul Lar, figurina provenita de la Sucidava (astazi Corabia-Celciu, jud. Olt), importanta asezare romana de pe malul batrinului Danubius.
Personajul s-a bucurat de o mare popularitate in cele mai diverse medii ale Imperiului, fiind una dintre mult indragitele divinitati ale pantheonului (totalitatea zeitatilor unui popor).
Numele si originea zeilor Lares nu au fost inca elucidate pe deplin. Probabil, denumirea lor este de obirsie etrusca (civilizatie italica, precursoarea celei romane de mai tirziu). Izvoarele romane timpurii ii mai numesc Dii Penates, Dii Menes, Dii Indigetes si, conform mitologiei clasice – termenul desemnind o pereche de zei (Lares) –, sint fiii nimfei fluviului Tibru, Lara si ai lui Mercurius, protectorul negustorilor si al hotilor, nascuti – dupa mitul initial – in urma unui viol. Pentru inceput, larii erau venerati ca divinitati protectoare ale Romei (Lares praestites). Ulterior, credintele populare ii diversifica, asimilindu-i cu sufletele stramosilor care ocrotesc – in directa relatie religioasa cu Penates (pazitori ai caminului familial pe vatra caruia ardea, in onoarea lor, o flacara perpetua) – toate familiile apartinatoare. In timpul Republicii Romane (509-27 i.Hr.), cultul lor, pina atunci unitar, se divizeaza in doua: cel inchinat catre Lares compitales, divinitati care aveau grija de posesiunile unei familii (gradini, ogoare, pasuni, ape etc.) si Lar familiaris, zeul singur, ocrotitorul caminului familial. Cu timpul, alaturi de cele doua grupe de lari domestici amintite mai sus, vor mai aparea Lares viales, pazitori ai drumurilor, cei asa-numiti permarini, protectori ai navigatorilor, soldatii venerind pe Lares militares, iar populatia sateasca pe cei rurales. In cult, insa, cei mai importanti ramin Lares compitales si familiar
