Suntem cutremurati de moartea violenta a liderului de sindicat Virgil Sahleanu. Cei mai sensibili dintre noi chiar au plans la aflarea vestii deoarece moartea violenta a unui lider de sindicat poate sa marcheze inceputul unui sir de violente si de victime care va urma, fiindca, iata, traim un proces tot mai acut de saracire, care va duce la revolte, la mari miscari sindicale. Privatizarea scapata din mana si pauperizarea fortata a atator romani va naste valuri de revendicari si de revolte. Ce atitudine vor avea atunci cei pe care-i deranjeaza strigatul de dreptate? Virgil Sahleanu nu este primul lider de sindicat violentat, dar este primul asasinat. Primul caz nu inseamna si singurul. Si o epidemie incepe tot cu primul caz. Tocmai de aceea trebuie luate masuri de profilaxie impotriva escaladarii violentei contra celor care au curajul sa remarce cu glas tare nedreptatea.

Iata ca, uneori, a fi lider inseamna sa imbraci "camasa mortii", cum spunea Vladimirescu. In lume mor zilnic lideri de sindicat. La Conferinta FITBB (Federatia Internationala a Lucratorilor din Constructii si Lemn), din 18 octombrie 1999, la Berlin, la care au participat delegati de pe toate meridianele, s-au raportat asasinate ale liderilor de sindicat, in exclusivitate in tarile sarace. Cu moartea violenta a lui Virgil Sahleanu intram in randul tarilor care raporteaza ca acei care indraznesc sa strige dupa dreptate sunt ucisi.

La moartea violenta a unui lider de sindicat din Romania se cuvine sa planga cel putin doua treimi din natiune. Virgil Sahleanu reprezenta, ca lider de sindicat, pe cei carora saracia nu le permite sa viseze mai departe de ziua de maine. Deja, pentru doua treimi din populatia tarii, ziua de maine este o perspectiva ingrijoratoare, datorita nevoilor, lipsurilor si a nesigurantei locului de munca.

La moartea violenta a unui lider de sindicat se cuvine s