In arta romana, fie statuara, din piatra, sau bronz, fie pictura, se cunosc doua tipuri de lari: unul infatisat in plina miscare, in pas de dans (Lares ludentes), ce tine in miini rhyton-ul (corn de baut) si patera (recipient circular, putin adincit, cu miner, intrebuintat in cultul religios), celalalt surprins intr-o pozitie statica, avind o atitudine linistita, maiestuoasa, cu obiecte caracteristice, cornucopia (cornul abundentei) si aceeasi patera. De notat ca aceste personaje sint intotdeauna reprezentate sub chip adolescentin sau juvenil (in acest caz, parul zeului este strins pe crestet intr-un cirrus, mot specific copiilor), vesmintele lor constind dintr-o tunica (camasa) vaporoasa, lunga pina la genunchi si o palla (mantie) aruncata peste umeri si fluturind in vint, in picioare purtind sandale usoare, botine cu carimb inalt, ori fara nici un fel de incaltaminte.
Din punct de vedere al reprezentarilor artistice, consideram necesar a mai aminti o categorie speciala a larilor, fie ei compitales, sau familiares si anume, aceea a asa-numitilor Lares angusticlavi. De origine etrusca, clavus devine la Roma o distinctie vestimentara cu deosebita semnificatie. Acest insemn era cusut sau tesut pe firul lateral al hainei ori in mijlocul stofei, pornind de la marginea superioara la cea inferioara a imbracamintii. La inceputul epocii imperiale, aceasta distinctie a tunicii avea o insemnatate politica aparte. Exista tunica laticlavia (cu clavus lat), purtata de senatori si tunica angusticlavia (semn mai ingust), apartinind ordinului ecvestru.
In arta romana aparitia larilor cu tunica angusticlavia este sporadica. Daca aceasta particularitate a vesmintului putea fi usor reprezentata in pictura, confectionarea statuilor din piatra si, in special, a figurinelor de bronz infatisind aceleasi divinitati cu ornamentul respectiv, punea mesterului toreut o serie