Martorii audiati de catre instantele de judecata au obligatia de a jura ca nu vor spune minciuni. Timp de 50 de ani, in Romania comunista, martorilor li s-a cerut sa spuna adevarul si sa nu ascunda nimic din ceea ce stiu. Dupa schimbarile din 1989, cand religia a penetrat toate domeniile de activitate, era normal ca si puterea judecatoreasca sa obtina marturii in numele Domnului. Toate tarile cu traditie democratica practica in justitie juramantul religios, insa la noi mai trebuie ceva timp pana cand martorii nu isi vor vedea in primul rand interesele personale.
In 1992, pe mesele judecatorilor au fost puse Biblii, pe care martorii audiati in procese trebuiau sa puna mana si sa jure ca nu vor minti. Juramantul, care este dictat de catre presedintele completului de judecata fiecarui martor, este acelasi ca in perioada comunista, singura diferenta fiind aceea ca la sfarsit trebuie rostit "asa sa-mi ajute Dumnezeu". Chestia penibila consta in faptul ca, dupa ce martorul jura pe Dumnezeu, judecatorul il aduce la realitate prin expunerea verbala a articolului 260 din Codul Penal, care prevede pedepsirea martorilor mincinosi cu inchisoare intre unu si cinci ani.
Cu toate acestea, judecatorii sunt mintiti de catre martori. Cei mai mincinosi martori sunt tiganii. Un judecator care trebuie sa dea o solutie intr-un proces in care sunt implicati tigani are mult de furca la analizarea dosarului, deoarece declaratiile sunt impartite. Fiecare dintre partile aflate in litigiu isi aduce martori carora le-a stabilit dinainte depozitia, astfel incat in dosar figureaza declaratii identice, in contradictoriu cu alte declaratii identice. Si toti se jura pe Dumnezeu ca nu mint.
Locul doi in ale minciunii in justitie il ocupa taranii. Cei despre care se spune ca au frica lui Dumnezeu, merg in fiecare duminica la biserica, se indoapa cu mamaliga, fasole si cartofi
