•O familie de surdo-muti va fi data afara din casa la sfarsitul lunii •In aceasta situatie, cei trei copii, absolut normali, vor fi institutionalizati, insa parintii refuza respectiva alternativa •Datorita lipsei unei locuinte, copii au stat intr-un centru de plasament timp de sase ani •Solutia ar fi un ajutor umanitar in vederea cumpararii unei locuinte, oricat de mici
Disperarea si lacrimile din ochii celor doi soti care nu se pot exprima decat prin limbajul semnelor demonstreaza cat de mult isi iubesc copiii si dorinta lor de a nu se mai desparti de ei niciodata, in ciuda tuturor dificultatilor cu care se confrunta. "Sunt copiii mei si-i iubesc ca pe ochii din cap. Am sa muncesc pana imi cad mainile ca sa am cu ce sa-i cresc dar nu ma mai despart de ei pentru nimic in lume. Ma doare sufletul sa stiu ca acusi ramanem fara locuinta si este posibil ca si cei trei copii sa fie din nou internati intr-un centru de plasament", ne spune, prin intermediul interpretului, aproape plangand, Stefan.
El este capul unei familii care, cu eforturi disperate, a fost reintregita, dupa sase ani in care copiii Cristi (11 ani), Ionut (9 ani) si Andrei (12 ani), datorita conditiilor grele din familie, au fost institutionalizati intr-un centru de plasament iesean.
Sotii T. sunt surdo-muti dar au trei copii perfect normali. Ei au locuit o perioada la parintii tatalui. Intr-un apartament cu doua camere stateau 11 persoane (bunicii copiilor si fratii tatalui cu familia). Datorita conditiilor improprii, parintii au fost nevoiti sa interneze copiii la un centru de plasament din Iasi. Copiii erau vizitati frecvent, iar la sfarsit de saptamana erau luati acasa la bunici. Aici nu aveau unde sa doarma in conditii civilizate si nu de putine ori dusumeaua camerei a tinut loc de pat pentru ei. Pe langa situatia dificila a lipsei locuintei, tatal a fost disponi
