Georg SIMMEL
Cultura filozofica. Despre aventura, sexe si criza modernului
Culegere de eseuri. Traducere din germana de Nicolae Stoian si Magdalena Popescu-Marin. Editura Humanitas, Bucuresti, 280 p., f.p.
In comentariul pe care-l faceam numarului aniversar Le Débat, cel din iunie-august 2000, atrageam atentia asupra a doua dintre articole, cele care interesau cultura scrisa. Unul dintre acestea, semnat de François Dosse, enumera figurile marcante – cultural si ideologic – ale secolului XX. Dupa ce-si instaleaza, dupa cum se poate lesne presupune, conationalii in locurile de vaza ale acestei galerii, filozoful francez trece in revista, in cadrul stiintelor umane, exponentii acelei gindiri care, ca o pinza freatica spre care prea putini s-au gindit sa sape fintini, a iesit, acum, in pragul mileniului trei, victorioasa in primul rind din punct de vedere moral. Printre acestia, sociologul german Georg Simmel.
Dupa studii compozite – istorie, istoria artei, filozofie –, viitorul teoretician acumuleaza competente a caror diversitate incearca sa o sintetizeze in spirit romantic, dar ocolind, de fiecare data cind acesta il ispiteste, radicalismul. Autorul e constient de responsabilitatea inderogabila la care e supus, constient de moralitatea intrinseca actului de a scrie. Universalismul profesat de sociologul german, un universalism tolerant, unificator in spirit, dar nu militant-totalizator, isi dezvaluie amprenta iudaica. Ca astazi traim un moment de glorie obosita a gindirii iudaice, una care n-a facut altceva decit sa prevesteasca si apoi sa constate, fara a fi fost insa, din cauze ce nu se lasa intelese unilateral, eficienta, e bine stiut. Georg Simmel putea fi un mare inspirator de actiuni-atitudini politice pentru secolul XX. Atunci istoria ar fi fost alta. Mort de cancer in 1918, la virsta de saizeci de ani, el a suferit aidoma
